BIOGRAFIE prof. dr. ing. Alexandru ROGOJAN

Născut la 13 mai 1914, în comuna Răzbuneni, judeţul Cluj, a fost fiul Emiliei Pop şi al preotului Alexandru Rogojan. Mama l-a lăsat orfan după trei luni de la naştere, ca urmare a unei septicemii. Sora mai mare, Vilica, l-a părăsit şi ea după puţini ani, măcinată de durerea pierderii mamei.
Preotul Alexandru Rogojan s-a recăsatorit. Relaţiile fiului cu tatăl său s-au alterat, viitorul profesor Alexandru Rogojan desprinzându-se de timpuriu de noua familie.
Şi-a urmat propria cale, studiind cu pasiune şi îndârjire ştiintele exacte.

Şcoala elementară a urmat-o în comuna natală, între anii 1919 - 1923. Liceul pe care l-a ales în continuare şi căruia i-a urmat cursurile între anii 1923 - 1930 a fost "Andrei Mureşanu" din Dej, şcoală vestită în Ardeal şi care se mândreşte astăzi de a-l fi avut, printre alte personalităţi, ca elev.

Primul an de facultate l-a urmat la Universitatea din Cluj. Din 1931 pâna în 1939, cu întreruperi pentru satisfacerea stagiului militar, a urmat Şcoala Politehnică din Timişoara, Facultatea de Electrotehnică, unde şi-a susţinut examenul de stat în anul 1941, obţinând calificativul "Foarte Bine". (Diplome) Încă înainte de terminarea studiilor, a lucrat ca preparator în cadrul Şcolii Politehnice din Timişoara, la laboratorul de Măsuri electrice.

Din timpul liceului, Alexandru Rogojan Şi-a canalizat interesul spre radiofonie. Pe baza schemelor din revistele tehnice ale timpului a construit mai multe aparate cu galenă. Cunoştinţele acumulate în anii studiului la facultate i-au permis să aprofundeze fenomenele din radiofonie şi astfel, subiectul lucrării de diplomă a fost proiectarea şi construirea unui emiţător de măsură.

S-a căsătorit în decembrie 1941.

După obţinerea diplomei de inginer, a lucrat la fabrica Dura din Timişoara, la AEG Bucureşti şi, până în 1942, când a fost concentrat şi trimis pe front, a lucrat din nou ca preparator la Laboratorul de Măsuri electrice din cadrul Şcolii Politehnice Timişoara.

După încheierea războiului, la reîntoarcerea în patrie, a lucrat câteva luni la Fabrica de Telefoane Standard Bucureşti, iar din decembrie 1943 s-a angajat le CFR, Secţia de telecomunicaţii din Arad, unde a lucrat până în 1951. Organizează primul laborator de telecomunicaţii în administraţia CFR la Timişoara, în cadrul căruia realizează inovaţii de importanţă naţională: "Sudura electrică a firelor de telecomunicaţii" şi "Instalaţia de teleconferinţă telefonică" - prima de acest fel din România. Ambele sunt premiate în 1949.

În afară de aceste inovaţii, a realizat instalaţii de sisteme de curenţi purtători în mai multe localităţi din ţară, a înfiinţat trei şcoli de perfecţionare tehnică pentru inginerii şi tehnicienii Direcţiei telecomunicaţiilor CFR, a funcţionat ca profesor şi a scris două cursuri pentru aceste şcoli. (link pe foto Curs de curenti purtatori, 1946) Unul dintre cursanţi a fost Edmond Nicolau, cel care, peste ani, a fost coordonatorul tezei de doctorat susţinute de prof. Alexandru Rogojan la Institutul Politehnic din Bucureşti.

În 1948 a fost numit, pe lângă funcţia de la CFR, profesor suplinitor la disciplina "Tehnica curenţilor slabi", la Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic Timişoara. La îndemnul academicianului Remus Răduleţ, prof. Alexandru Rogojan a scris, în decursul unui singur an, un curs litografiat (Cursuri) şi a organizat un laborator dedicat disciplinei pe care o preda.

În anul 1948 se naşte fiica sa.

În 1952, prof. Alexandru Rogojan a fost desemnat şeful Catedrei de Măsuri electrice. În decursul anilor 1948 - 1960, a predat mai multe discipline precum: "Tehnica curenţilor slabi", "Măsuri electrice", "Electronică industrială, automatizări şi telecomenzi", în cadrul Secţiei de Electromecanică a Facultăţii de Electrotehnică.

În primii ani de activitate din cadrul Institutului Politehnic, prof. Alexandru Rogojan a abordat teme de cercetare, dintre care se reţin cele legate de "Redresoarele cu mercur de mare putere" şi "Stabilizare de tensiune cu amplificatoare magnetice".

În 1960, prof. Alexandru Rogojan se desprinde de preocupările anterioare şi, cu o pasiune şi energie greu de egalat, se dedică unui domeniu nou, cel al calculatoarelor electronice.

Organizează un minicolectiv şi abordează - în tehnologia tuburilor electronice - cercetarea, proiectarea şi realizarea practică a circuitelor ce stau la baza calculatoarelor numerice: bistabile, monostabile, astabile, registre, numărătoare, sumatoare şi altele.

Întrucât memoriile cu ferite eliminau deja memoriile cu tambur magnetic, dezvoltă în acest sens o cercetare complexă pentru producerea, în cadrul Catedrei, a inelelor de ferită. Prin modificarea unor maşini clasice de cusut, obţine maşini pentru formarea inelelor de ferită prin presarea pulberii de ferită. Cu aceste echipamente, precum şi cu cuptoare pentru sintetizarea inelelor, necesară obţinerii unei minime rigidităţi mecanice, dotează atelierele Catedrei.

Ca o realizare de vârf a prof. Alexandru Rogojan poate fi citată şi instalaţia pentru testarea comportării inelelor de ferită supuse unui tren de impulsuri într-o anume succesiune şi a răspunsurilor acestora în spiră de citire. Instalaţia, realizată cu aportul unor tehnicieni de excepţie, face parte din micromuzeul Catedrei de Calculatoare din Politehnica timişoreană.

Profesorul Alexandru Rogojan realizează prima memorie cu ferite din ţară. Ulterior, activitatea a fost extinsă, ca răspuns din partea altor colective de cercetare care solicitau memorii cu ferite.

In 1963, predã primul curs de "Calculatoare automate şi programare" la Facultatea de Electrotehnică.

În anul 1965, ca urmare a recunoaşterii pe plan naţional a realizărilor obţinute de prof. Alexandru Rogojan, Ministerul Învăţământului a aprobat ca una dintre grupele Secţiei de Electromecanică din cadrul Facultăţii de Electrotehnică sa conducă la specializarea Calculatoare electronice. S-a admis ca la această grupă, încă din anul IV, să se introducă patru discipline de profil, prin micşorarea numărului de ore la restul disciplinelor.

Un an mai târziu, Ministerul Învăţământului a aprobat, după o luptă tenace a prof. Alexandru Rogojan, înfiinţarea la Politehnica din Timişoara a specializării Calculatoare electronice, cu un plan de învăţământ distinct de alte specializări, începând chiar din anul I. A fost astfel posibilă introducerea unor noi discipline ce au întregit pregătirea temeinică a studenţilor în acest domeniu. Secţia de Calculatoare era, în acel moment, unica în ţară şi una dintre puţinele pe plan mondial.

În 1965, prof. Alexandru Rogojan devine primul şef al Catedrei de Electronică şi Calculatoare , atunci înfiinţate. Aceasta se transformă, în 1967, în Catedra de Calculatoare, Electronică şi Automatică, respectiv, prin scindarea acesteia, în 1975, în Catedra de Calculatoare. De altfel, sub toate formele de organizare, a ocupat, pâna la pensionarea sa, în 1983, timp de 34 de ani, funcţia de şef de catedră.

Preocuparea permanentă a prof. Alexandru Rogojan pentru crearea simţului ingineresc la studenţii săi a fost materializată prin dotarea corespunzatoare a laboratoarelor cu aparatura şi echipamentele necesare. A lucrat, de asemenea, cu multă pasiune la realizarea calculatorului tranzistorizat de generaţia a doua CETA (Calculatorul Electronic Tranzistorizat Automat), proiectat pe baza unei metode elaborate de profesor - numită de studenţi "metoda limpede şi clară" - cu o arhitectură similară minicalculatorului PDP şi care, finalizat în 1972, a oferit studenţilor posibilitatea de a urmări, pas cu pas, derularea programelor.

Pe lângă atenţia acordată cercetării ştiiţifice, materializată în peste 70 de lucrări, invenţii şi inovaţii, prof. Alexandru Rogojan a urmărit ca în Catedră să fie elaborate şi puse la dispoziţia studenţilor cursuri, îndrumătoare de laborator şi culegeri de probleme. Pentru a uşura şi concretiza procesul de înţelegere a problematicii calculatoarelor, prof. Alexandru Rogojan a scris el însuşi, în 1970, îndrumătorul de lucrări de laborator "Tehnica impulsurilor şi circuite de comutare", iar, în 1973, cursul în trei volume "Calculatoare numerice", litografiat.

Faptul că în România acelor ani lipsea documentaţia tehnică de actualitate, dar se importau din Uniunea Sovietică traduceri în limba rusă a numeroase cărţi de ultimă oră, editate în SUA, Marea Britanie, Franţa şi Germania, l-au determinat pe prof. Alexandru Rogojan să înveţe limba rusă într-un timp record pentru a putea avea acces la informaţiile cuprinse în aceste cărţi.

Din 1966, prof. Alexandru Rogojan a primit dreptul de a conduce lucrări de doctorat. Sub îndrumarea sa competentă şi exigentă, numeroşi ingineri din învăţământ şi producţie au obţinut titlul de doctor. (Lista doctoranzilor)

În 1974, prof. Alexandru Rogojan şi-a susţinut propria teză de doctorat "Metodă pentru sinteza schemei logice a unui calculator numeric", în cadrul căreia a elaborat o metodă clară şi sistematică de descriere şi proiectare a schemei logice a unui calculator numeric. Metoda este ilustrată printr-un exemplu complet de proiectare a unui calculator paralel real şi nu idealizat.

În 1979, în cadrul Catedrei de Calculatoare, sub conducerea prof. Alexandru Rogojan, a fost finalizată construcţia Calculatorului CETA-16, conceput pentru a funcţiona ca şi calculator de proces. A fost destinat pentru a intra în componenţa unui testor de baterii, realizat pe bază de contract între Catedra de Calculatoare de la Institutul Politehnic Timişoara şi Intreprinderea Electrobanat. Acesta a funcţionat la ELBA până în anul 1992. "Testorul pentru baterii electrice", realizare de excepţie pentru acel moment, s-a bazat pe tehnologia modulelor folosite în Calculatorul Felix C-256.

Preocupat de limba română, a încercat să o aplice şi în limbajul tehnologiei informaţiei, care, de-a lungul zecilor de ani, s-a consacrat la nivel mondial în limba engleză. Charm-ul cursului său de "Calculatoare numerice" consta şi în traducerile unor termeni consacraţi, în ideea că, astfel, învăţarea va deveni mai uşoară. Doar doua exemple în acest sens: bus = şinele codului informaţiei, fetch = ciclul de aducere a codului operaţiei.

Apreciind în mod deosebit "bunul simţ ingineresc", a intuit corect care dintre studenţii săi vor avea un drum profesional deosebit în viaţă.

S-a stins, datorită unei hemoragii gastrice, în anul 1984.

Postum, au urmat o serie de recunoaşteri ale meritelor sale:

• Stradă din oraşul Timişoara îi poartă astăzi numele (https://goo.gl/maps/YBjZU)
• Concursul de software din cadrul Politehnicii timişorene se desfăşoară sub numele prof. Alexandru Rogojan (http://bigfoot.cs.upt.ro/~rogojan/)
• Numirea nou creatului amfiteatru al Facultaţii de Automatică şi Calculatoare a Universitatii Politehnice din Timisoara, în fata caruia se afla bustul profesorului, realizat de sculptorul Andrei Gal, ca "Amfiteatrul prof. Rogojan Alexandru" - noiembrie 2008

Prof. Alexandru Rogojan a avut, în tot ceea ce a făcut, viziune şi convingere. Dacă astăzi, la 100 de ani de la naştere, ar privi la ceea ce a lăsat în urma sa, autoarea rândurilor de faţă crede că prof. Alexandru Rogojan, cu toată tristeţea conştientizării retragerii timpurii în neant, ar fi mulţumit şi mândru de viaţa trăită. Şi asta pe drept cuvânt!

Bibliografie

1. Prof. dr. ing. Alexandru Rogojan, Autobiografii (până în 1974)
2. Prof. dr. ing. Vladimir Creţu, "Comemorarea a 25 de ani de la trecerea în eternitate a Profesorului Alexandru Rogojan". Revista ASTR, Timişoara, 2009
3. Prof. dr. ing. Vasile Baltac, http://evocari.blogspot.de/2009/11/alexandru-rogojan.html
4. Prof. dr. ing. Crişan Strugaru, "Comemorarea a 25 de ani de la trecerea În eternitate a Profesorului Alexandru Rogojan, fondatorul primei Şcoli de
   Calculatoare din România", pliant
5. Prof. dr. ing. Crişan Strugaru, "Monografia Catedrei de calculatoare", manuscris neterminat
6. Prof. dr. ing. Vasile Pop, "O importantă contribuţie la progresul învăţământului şi ştiinţei româneşti - profesorul Al. Rogojan la 70 de ani!", articol în ziarul "Drapelul Roşu", 10 august 1984